Săptămâna trecută, parcându-şi o vreme maşina în curtea unui bloc de pe bulevardul Dacia, vizavi de Palatul Baroc, Bihorel a avut parte de o surpriză. A găsit pe parbriz, grijuliu ambalat într-o folie transparentă, un bilet scris la calculator (semn că e un „formular tip” folosit frecvent de autor) prin care un locatar, care a simţit nevoia să se semneze cu toate titlurile, lector dr. Cristian F. Blidar, îl roagă „respectuos” pe proprietar să nu mai parcheze acolo.
Motivul? Deşi locul nu e atribuit ca parcare de domiciliu (pentru care, după cum se ştie, se licitează taxe anuale), el ar fi fost „amenajat prin eforturi financiare proprii” de respectivul universitar. Şi ar mai exista, potrivit scrisorii, şi „alte motive cel puţin la fel de întemeiate”, dar dezvăluirea lor ar necesita o discuţie telefonică, pe care Bihorel a evitat-o.
De apreciat, totuşi, grija domnului lector pentru cuvântul scris, respectul, precum şi simţul estetic cu care şi-a definit „parcarea” smulsă din domeniul public, prin folosirea câtorva plăci de pavaj, diferite totuşi de neaoşele lanţuri, răngi sau indicatoare gen „N-u parcaţ aci!”.
Dar oare n-ar fi mai corect ca distinsul universitar şi colocatarii să ceară Primăriei amenajarea curţii, plină de garaje hidoase, ca parcare rezidenţială, după regulile (şi taxele) de rigoare? Semnat: acad. dr. ing. habil. Bihorel.
