Deciziile Consiliului Local se iau mai nou nu cum se hotărăşte, ci cum se nimereşte. La doar câteva zile după dezbaterile din 21 iulie, în cadrul cărora punctul 81 a fost respins prin vot, pentru că a întrunit doar 14 voturi faţă de 18 cât prevedea borderoul de şedinţă, acesta e considerat de municipalitate ca adoptat, deşi consilierii erau convinşi că l-au respins.
Făcut pe genunchi, proiectul se referea de-a valma la abrogarea unor prevederi referitoare la atribuţiile Serviciului Parcări, desfiinţarea taxei de 48 lei pentru staţionarea în loc marcat fără plata parcării şi actualizarea listei cu locurile de parcare.
Cum toate aceste măsuri trebuiau luate în regim de „musai” pentru ca Primăria să poată face pace cu Prefectura în procesul parcărilor, astfel încât să reia aplicarea de amenzi, juriştii municipalităţii au invocat că AIO a încadrat proiectul în mod eronat în categoria celor care se adoptă cu 18 voturi, l-a considerat adoptat şi l-a trimis Prefecturii pentru avizul de legalitate.
La fel s-a întâmplat şi cu proiectul de hotărâre privind strategia de alipire a comunei Sânmartin la Oradea. Potrivit evidenţelor municipalităţii, acesta a fost adoptat cu unanimitate de voturi, deşi consilierii UDMR au susţinut insistent că nu l-au votat. Şi aşa a rămas. Vorba aia: oricum nu contează cum se votează, ci cine numără voturile.
