Atunci când vorbesc despre asaltul milogilor, nu mă refer la membrii partidelor care apelează la sistemul bugetar în vederea angajării. Mă refer la milogii adevărați, ăia care n-au din ce trăi. Interesant cum, deși într-o vreme s-a făcut ordine în acest domeniu sensibil, s-a revenit la vechile metehne.
Pe vremuri, problema cerșetorilor s-a rezolvat mult mai simplu. Persoanele identificate ca cerșetori erau adunate la Poliție. De acolo, fiecare șef de post trebuia să-și ia consătenii cu mașina proprie și să-i ducă în satele de reședință. De obicei, după două astfel de transporturi, șeful de post stătea de pază la tren să nu aibă cerșetorii cu ce veni la Oradea.
Nu-i mai puțin adevărat că trebuiau și să-și vândă mașinile, că nu mai ieșea mirosul din ele. Acum cerșetorilor le facem baie, îi ducem la grădina zoologică, ba poate și la o expoziție, după care activitatea economică de cerșit continuă neabătut.
E clar vă respectivii nu mai pot fi amenințați cu poliția, ci doar cu oferirea unui loc de muncă…
