Dacă şi studenţii de la Oradea se revoltă împotriva modificărilor din Legea Educaţiei, este clar că tinerei generaţii i-a ajuns cuţitul la os.
Junii studioşi i-au spus clar rectorului că refuză să mai fie bancomate, pentru că până acum singurele măsuri de redresare a situaţiei financiare a Universităţii au căzut în seama lor. S-au mărit taxele, unele chiar până la nesimţire, şi tot până la nesimţire au crescut şi salariile unor profesori universitari. Mă gândesc că alde „somnităţile” ce populează spaţiul de pe malul Peţei or fi scos deja nişte Einşteini şi Paganini, de umflă peste 100 de milioane lunar.
Mi-a plăcut chestia cu bancomatul: dacă dascălii sunt bărbaţi, să facă bine să ia bani şi direct, ad labam, aşa cum a avut curajul să o facă apreciatul profesor Romanul.
Tot e bine că până la final studenţii s-au deşteptat şi şi-au dat seama că, cel puţin în actuala structură, Universitatea nu este locul unde ei se pregătesc pentru o viaţă îmbelşugată, ci profesorii pentru o pensie îndestulătoare.
