„Dragi români, câini şi oameni deopotrivă, simt neapărat nevoia să iau şi eu o poziţie (chiar şi ginecologică dacă e cazul) cu privire la situaţia câinilor maidanezi din Bucureşti.
Din start vă implor şi vă somez să nu ucideţi cei 65.000 de câini vagabonzi din capitală. Şi eu am avut cam tot atâţi amanţi, mulţi dintre ei tot vagabonzi.
Habar nu aveţi câţi mi-au dormit pe sub maşină sau în faţa casei. Erau murdari, flămânzi şi plin de păduchi (de diverse lăţimi). I-am luat în îngrijire, i-am deparazitat, pe cei mai îndărătnici i-am şi castrat. Unii m-au muşcat chiar, dar nu am potestat, ba chiar le-am răspuns cu aceeaşi metodă.
Nu vă mai spun cum procedam cu ei când veneau în haită, pentru că n-aş vrea să afle nepoţii mei lucruri şocante despre mine. Cu toate astea nu am luat măsuri radicale împotriva lor.
Vă imaginaţi ce genocid ar fi ieşit dacă-i omoram şi eu pe toţi cei 65 de mii de vagabonzi? Prin urmare vă rog ocrotiţi câinii, că de oameni se ocupă Guvernul”.
