M-am tot întrebat de ce actorii orădeni n-au luat premiul UNITER. Există un singur răspuns: pentru că au bun-simţ. Alţii l-au luat profitând de faptul că nu-i prinde nimeni.
Iată că a venit şi momentul nostru. Îndrăgitul, cunoscut mai mult pe numele de Richard al III-lea Balint, e în competiţie pentru bucata aia grea de metal pe care o dă Caramitru. Cred că e exact în situaţia lui Leo di Caprio, respectând evident proporţiile, că Leo nu are talentul lui Rici.
Di Caprio a luat Oscarul nu neapărat pentru cel mai bun rol al său. Aşa e şi cu Îndrăgitul. Are la activ câteva roluri memorabile, iar dacă erau corecţi, membrii juriului îi făceau abonament la distincţie în ultimii cinşpe ani.
Ceea ce e uluitor la actorul nostru e că joacă orice şi o face la cote înalte. Cântă, râde, plânge şi dansează pe scândura de la Regina Maria cu exact aceeaşi abnegaţie cu care suduie în piese jucate prin bufete sau când face reclame la produse bancare.
Le ştie pe toate şi cântă minunat la chitară, chiar şi fără să dea jos husa de pe ea. Îndrăgitul merită cu prisosinţă recunoaştere, nu pentru că e de la Teatrul din Oradea, ci pentru că pute de talent şi, în plus, e un tip la locul lui, căruia-i place berea, dar nu şi Biserica. Amin!
