I-am premiat, i-am dezbrăcat! Cine a fost cadorisit şi de ce la Gala Premiilor lui Bihorel pe anul 2013 (FOTO / VIDEO)

Veselie şi voie bună! Aşa s-ar putea caracteriza, pe scurt, Gala Premiilor lui Bihorel pe anul 2013. Desfăşurat la Hotel Continental, miercuri, 26 februarie, evenimentul a găzduit aproximativ 170 de persoane, invitaţi sau prieteni şi colaboratori ai BIHOREANULUI.

A fost o reîntoarcere „la origini”, hotelul condus de managerul Andrei Pop fiind locul în care au apărut, sub motoul „Să bem cu duşmanii”, primele ediţii ale petrecerilor lui Bihorel. Mult mai modeste ca aceasta…

Între participanţii la Gală s-au numărat şefi din Poliţie, viceprimarii Oradiei Mircea Mălan şi Ovidiu Mureşan, directori din Primărie, administratorul special al CET Stănel Necula, rectorul Universităţii, Constantin Bungău, preşedintele Senatului, Sorin Curilă, lideri de partide, parlamentari, reprezentanţi ai administraţiei locale, oameni de afaceri, magistraţi, avocaţi, şefi de instituţii, jurnalişti ş.a.m.d.

Lipsa mare

Deşi de-a lungul anilor s-au dovedit o prezenţă constantă, de data aceasta au lipsit reprezentanţii UDMR şi şefii Consiliului Judeţean, dar şi primarul Ilie Bolojan. Dacă absenţa primilor n-a fost justificată în niciun fel, de unde concluzia limpede că udemeriştii şi Cornel Popa & Co au devenit excesiv de sensibili la „înţepăturile” lui Bihorel şi la criticile BIHOREANULUI, edilul liberal a lipsit motivat şi s-a scuzat din timp, fiind prins într-o întâlnire foarte importantă.

În ciuda absenţelor, cei prezenţi au putut savura umorul lui Mircea Chirilă, inedit fiind în special momentul artistic în care, chemat pe scenă să ridice premiul directorului Selina, Călin Roman, patronul grupului de firme, Beniamin Rus, a fost dezbrăcat de sacou de Bianca, partenera magicianului Eduard, într-un număr care i-a plăcut atât de mult încât omul de afaceri a zis „bis”. Asta, chit că era însoţit la eveniment de o frumoasă avocată, care la o adică îi putea crea probleme, şi nu numai legale!

Pe când aeroportul?

De altfel, celebrii deja iluzionişti orădeni Eduard şi Bianca au fost atracţia serii, ei imaginând diverse numere adaptate momentului, extrem de gustate de public. De senzaţie a fost, de pildă, acela în care trei invitaţi aleşi aleatoriu din sală au fost puşi să spună, fiecare distinct, în ce an îşi imaginează că va deveni Aeroportul Oradea internaţional, cine va tăia panglica la inaugurare, respectiv câte zboruri spre străinătate vor fi săptămânal.

Spre uimirea tuturor, cele trei informaţii se aflau deja scrise de vizionarul Bihorel într-un plic închis, prezent pe scenă de la începutul spectacolului: anul 2017, P.I. şi un număr de 17 curse săptămânale. Nimeni nu ştie, deocamdată, cine e misteriosul P.I. care va tăia panglica, iniţiale furnizate de PDL-ista Adelina Coste.

Domnia legii

Dincolo de premiile pregătite de Bihorel, merită menţiuni şi o mulţime dintre invitaţi, care au participat plenar la eveniment, atât în cadrul festiv, cât şi în cadrul mai destins ce a urmat decernării, transmise live pe internet de echipa Cris TV.

A devenit, se ştie, obicei ca Gala să continue până târziu în noapte cu o petrecere, cea de anul acesta fiind asezonată cu mâncăruri şi băuturi fine, spectacol de cabaret, muzică pe alese pregătită de Lulu Cremeneanu, precum şi un recital aplaudat al lui Şerby.

Jos pălăria pentru şefii Poliţiei, care au luat în piept cu îndrăzneală provocarea lui Bihorel, la capătul unui an agitat pentru instituţie: a fost prezent nu doar chestorul Liviu Popa, ci şi adjunctul său, comisarul şef Adrian Bucur, precum şi şeful Poliţiei municipale, comisarul şef Alin Haniş. Bine reprezentată a fost şi zona juridică: de această dată n-au mai refuzat invitaţia reprezentanţi ai instanţelor, fiind prezenţi mai mulţi judecători şi avocaţi.

Cine cu ce

Magistrata Carmen Domocoş de la Tribunal merită, fără doar şi poate, premiul „Cea mai amuzată invitată”, pentru râsul sincer cu care a asezonat fiecare moment. Chiar dacă Bihorel a fost vedeta serii, mulţi domni şi-au luat des ochii de pe el, pentru că şi i-au mutat pe o apariţie mult mai sexy: avocata Hanna Berger, cea care l-a însoţit pe afaceristul Beni Rus.

Ţinuta serii a asigurat-o, conform votului din redacţie, familia Chitulea (foto). Replica serii a aparţinut doctorului Gheorghe Carp, care şi-a invitat adversarii să-i fie pacienţi la angiograf, iar cel mai tăcut invitat a fost decanul Florian Bodog, dar faptul nu i se poate imputa, pentru că a ridicat premiul altuia. Cel mai „atins” personaj a fost viceprimarul Ovidiu Mureşan; cel mai menajat: Mircea Mălan (pentru un asemenea dezechilibru, la funcţii egale, ruşine Bihorel!).

Cel mai timid invitat al Galei ar putea fi Stănel Necula, care pregătise o poezie pentru Bihorel, dar când s-a văzut pe scenă n-a mai avut curaj să pomenească nimic. În schimb, premiul pentru „cursă lungă” îl ia procurorul Tiberiu Sigheartău, iar „vocea de aur a folclorului bihorean” s-a dovedit a fi subprefectul Cristian Bitea.

Chiar dacă, de regulă, el este cel care dă cu premii în oameni, Bihorel a fost la rându-i premiat. Unii i-au adus pixuri şi acuarele, să poată scrie, alţii ciolan, să se sature, iar alţii i-au dat de băut. De pildă, colegii de la Alba24.ro au adus un vin vechi de 12 ani, adică exact vârsta lui Bihorel, şi şampanii personalizate cu mutra lui Bihorel.

 

Dar iată care au fost premiile oficiale acordate pe anul trecut, cu tot cu „motivaţia” lui Bihorel…

Claudiu Pop
Premiul „De nu era gaz de şist, / N-aş fi fost o clipă trist”

Domnul Claudiu Pop este prefect într-un judeţ fără probleme. Nu avem cutremure, zăpadă e  doar la televizor, inundaţii nu sunt decât atunci când vecina de la etajul VII îi inundă pe cei de dedesubt, orădenii n-au mai ieşit în stradă de când cu criza buteliilor, şomerii sunt puţini iar partidele se-ncuscresc între ele de nu mai ştie stânga ce face dreapta. Aşa că până la urmă era previzibil să apară o problemă gravă, cum e cea cu gazele de şist.

„A venit pe-aicea NIŞ
Să foreze lângă Criş.
Dar vă spun, nu-i niciun risc
Să scoată gaze de  şist.
Vreo cinşpe protestatari
Au crezut că-s mari şi tari.
Corpaş, vrei demisia?
Nu ţi-o dau. Vino şi-o ia!”

Prefectul Claudiu Pop a primit – prin intermediul subprefectului Cristian Bodea – cadou o sondă, e drept, nu petrolieră, ci ginecologică, şi o pungă de ghips contra fracturării hidraulice.

Ioan Bărnău
Premiul „Lumea-n veci m-o respecta / Pentru că am mână grea”

Ioan Bărnău este primarul comunei Cefa. BIHOREANUL a scris de câteva ori despre metodele educaţionale aplicate de domnul primar cetăţenilor recalcitranţi. Zvonurile nu s-au adeverit însă, pentru că reclamanţii n-au mai vrut să declare nimic. Unii pe motiv de autocenzură, alţii pe motiv de autopsie.

„Cefa-i plină de ţărani,
Umblă numai după bani,
Mai niciunul nu munceşte,
Suntem comuna lui Peşte.
Educaţie le fac,
Le mai dau pe după cap.
Doar aşa vor constata
Că-s primar cu mână grea”.

Premiul nu putea fi altul decât o bâtă de baseball. „Prin acest cadou cred că capacitatea de convingere a domnului primar se va dubla”, a spus Mircea Chirilă, iar invitatul PDL-ist a primit bâta fără nicio altă obiecţie, decât aceea că nuanţa nu e cea potrivită. Adică era cam roşie-PSD.

Cristian Puşcaş
Premiul „În Consiliul Local / Eu sunt singurul vocal”

Domnul arhitect Cristian Puşcaş de la PDL vrea să întrerupă şirul inginerilor de la Primăria Oradea. Se bate pentru ideile sale, dă diverse soluţii şi critică la greu proiectele ambientale puse în operă de actualii edili. Acum are ocazia să sprijine unirea Sânmartinului de către Oradea, ocazie cu care vine şi PDL-ul la putere, pentru că primarul Lucian Popuş e pedelist.

„Bolojan e inginer,
Conduce cu braţ de fier.
Însă la arhitectură,
Mai bine-ar tăcea din gură.
Lui Mălan îi dau mesaj
Să se plimbe prin Pasaj,
Peste doi ani, vă spun clar,
Mă plimb eu, dar ca Primar”.

Liderul PDL Oradea a primit în dar o eşarfă tricoloră de edil, să se antreneze pe când va fi primar.

Szabo Odon
Premiul „De-absorbim pe Sânmartin, / Ungurii-s tot mai puţini”

Domnului deputat Szabo Odon îi place să facă totul temeinic, atât la servici, cât şi în familie. La Bucureşti s-a dedicat muncii de deputat şi a avut nişte iniţiative interesante şi utile. Acasă, însă, l-au aşteptat două surprize: Tokes Laszlo l-a depăşit la numărul de copii şi Oradea vrea să se lipească cu Sânmartinul, ceea ce va duce la scăderea ponderii populaţiei maghiare în oraş.

„Fraţilor, nu se mai poate,
Am ajuns la o etate!
Fac numai politică,
Dar nu demografică.
Tokes deja m-a bătut,
Cu Ilie cum să lupt?
Mă voi trezi peste noapte
În cruntă minoritate”.

Premiul: O ţelină pentru creşerea libidoului şi, bonus, o pernă pe care scrie „Kiss me” – care s-ar putea traduce şi „Eu, Kiss” – pentrul şeful său de partid. E preferabil ca Alexandru Kiss să doarmă cu capul pe ea, a zis Chirilă, decât să se trezească, după fiecare somn liniştitor de la CJ, cu inscripţii „Del” şi „Enter” pe frunte, de la tastele calculatorului. Cum UDMR a boicotat Gala lui Bihorel, premiul l-a ridicat primarul Batori Geza din Borş, invitat în calitate de edil destoinic al comunei de graniţă. Sperăm să nu fie pedepsit pe linie de partid pentru asta!

Călin Corpaş
Premiul „Toată ziua-s la ziar / Şi seara protestatar”

Călin Corpaş este ziarist cu normă întreagă şi protestatar de weekend. Simpaticii luptători contra gazelor de şist şi-au făcut deja un club al lor, se cunosc, fac schimb de reţete de prăjituri şi nu-i departe clipa când vom asista la prima căsătorie între mitingişti. Prin participarea nemijlocită la proteste, Călin a descoperit avantajele documentării direct la sursă, aşa că relatărie sale mustesc de obiectivitate. Nu degeaba sunt încheiate cu nemuritorul slogan: „Cine nu iese-n stradă, mă-sa-i ştim noi cum”.

„Iubitori de clorofilă,
Cei ce şi de câini au milă,
Cei ce pentru urbe ard
Şi-au găsit în fine-un bard.
Este ziaristul Corpaş,
Cel mai tare din oraş,
Ce îi spurcă cu-orice risc
Pe cei cu gaze de şist”.

Premiile date lui Corpaş au constat într-o jumătate de piatră cubică (extrasă din Corso, unde, cum se ştie, au fost „plantate” cu economie în vremea administraţiei Filip) şi o sticlă incendiară, arsenal necesar unui protestatar, plus un creion gigantic cu care îşi poate impune părerile, şi nu neapărat prin scris. În replică, jurnalistul a vrut să ţină un discurs pe teme de deontologie, dar la protestele gazdei, care era zorit de timp, a acceptat să îl amâne pe altă dată. A doua zi, însă, Corpaş a publicat pe internet dilema nespusă, întrebând oare cum ar proceda un reporter al BIHOREANULUI când vede pe cineva înecându-se: face fotografii sau sare în apă şi salvează victima? Într-adevăr, greu cu deontologia…

Mircea Mălan
Premiul „Eu am să mă iau de piept / Cu-orice prost de arhitect”

Viceprimarul Mircea Mălan şi-a ridicat în cap o grămadă de arhitecţi – de la cei care consumă mai multă vodcă decât cerneală, până la frustraţii respinşi la concursuri, care-şi hrănesc mediocritatea în docte prelegeri la bufetul Moszkva Cafe. Ca tacâmul să fie complet, cum era în trecere prin pasajul Vulturul Negru, a refuzat o lucrare a unor cârpaci aduşi de prin Marghita.

„Mi-au băgat pumnul în gură
Ăştia de la-Arhitectură,
Că piaţa-i colorată
Şi că piatra e prea piatră,
Că s-ar putea să mă risc
Să mă-nţep în obelisc.
Toţi ar vrea lovelele
Bând pe la Moszkva Cafe”.

Premiul a constat într-un obelisc miniatural şi o pungă cu ciment. „E de fapt mozaicul pus sub Pasaj de firma Marconst, dar care între timp s-a făcut praf”, a fost explicaţia. În răspuns, vicele Mălan a spus că acum îşi doreşte să pună în Oradea nu un obelisc, ci pe Obelix. Că doar multe din proiectele Primăriei zici că sunt scoase din „Asterix şi Obelix”. Şi nici nu a greşit mult…

Gheorghe Pasc
Premiul „Avioane vor zbura / Doar când m-oi pensiona”

În ultimele trei decenii s-a schimbat harta lumii, s-au prăbuşit imperii, ape au secat, clima s-a modificat, s-a sfârşit Războiul Rece, a dispărut comunismul, s-au perindat zeci de partide la guvernare, dar pe Gheorghe Pasc, comandantul Aeroportului Oradea, nimeni nu l-a putut clinti. Jos pălăria! Acum, iată că aeroportul va fi modernizat, iar domnul Pasc are o sarcină neplăcută: să aducă avioane la Oradea.

„Cei cu funcţii barosane
Visează doar avioane.
Avioane-mi trebe mie?
Nu ştiţi că fac gălăgie?
Bine că am primit bani,
Că i-am aşteptat cinci ani,
Fac o pistă betonată
Şi apoi mă las la vatră”.

Premiul pentru Pasc, ridicat de consilierul judeţean PDL Ionel Avrigeanu, a fost statuia unei păsări, cam singura care mai zboară de pe Aeroport. În răspuns, Avrigeanu a spus că este sigur că, după modernizarea Aeroportului, numărul zborurilor de la Oradea va creşte cu 50%: adică, în loc de 2, vor fi câte 3 pe zi.

Călin Roman
Premiul „Şi acuma mă stresez / C-am fost fraier la chinezi”

Domnul Călin Roman, adevăratul şef al firmei Selina, de când patronul Beni Rus a plecat pe o cămilă în Irak, este un mare călător. În loc să stea liniştit într-un binemeritat concediu, a plecat la chinezi, în cadrul unei vizite guvernamentale. Acolo, micul ministru al marilor proiecte, Dan Şova, l-a acuzat de tentativă de mituire şi a şi anunţat DNA-ul. Din jenă, Călin Roman nu a  povestit exact cum au stat lucrurile, dar am aflat noi. Într-adevăr, i-a dat nişte bani lui Şova, dar nu ca mită. A crezut că e băiatul care i-a cărat bagajul în cameră…

„M-a pus dracu să-l conving
Pe Şova chiar la Beijing
Că la CNADNR
Lucră toate leprele.
M-am trezit cu un dosar
De care n-aveam habar.
Şova mă voia la zdup,
Dar Parchetul mi-a dat NUP”.

Premiul pentru Roman a fost o pălărie tradiţională chinezească, ridicat de patronul Selina, Beniamin Rus (foto), care l-a scuzat pe subordonat spunând că cineva trebuie să mai şi muncească în firmă. Bine a şi făcut. Aşa, magnatul s-a putut bucura din plin de a doua parte a premiului pregătit pentru Roman: momentul inedit cu magiciana Bianca, care l-a uşurat de sacou. Nu şi de portofel!

Av. Ioan Sava
Premiul „La doamna judecătoare / I-am făcut mândră postare”

Maestrul barei Ioan Sava a fost acuzat că a ameninţat o judecătoare prin nişte postări pe internet. Cum pe vremea când domnul Sava termina facultatea nici măcar nu se inventase tiparul, e puţin probabil că se pricepe să folosească tastatura altfel decât la alungat mausul care vrea să roadă calculatorul de lângă el. Omul a şi spus-o deschis, că cea care a scris blestemele şi ameninţările este mai tânăra lui soţie. Ce bine am duce-o noi, bărbaţii, dacă n-ar fi muierile astea!

„Sincer, nu eu am postat,
Că sunt zero la tastat,
Ci distinsa mea muiere,
Care tătă-i numa fiere.
Însă nu a scris prostii:
S-aibă grijă de copii,
Că la cât om blestema,
Sigur vor păţi ceva”.

Premiul – „o tastatură veche, să mai exerseze, ca să nu fie nevoit să-şi folosească nevasta la postări” – a fost ridicat de vicepreşedintele Baroului, avocatul Mircea Ursuţa. Suntem curioşi dacă o va şi da mai departe…

Gheorghe Carp
Premiul „Oare cât poţi fi de bou? / Nu vezi? Angiografu-i nou”

Schimbarea managerului de la Spitalul Municipal, Laurean Ovidiu Pop, a dus brusc la un scandal de presă în legătură cu angiograful cumpărat din banii UE. Gheorghe Carp a fost acuzat că angiograful e vechi şi bolnav de blenoragie, pentru că are scurgeri radioactive. Până la urmă s-a dovedit că totul e o făcătură, mai puţin angiograful, care funcţionează bine-mersi.

„La Spital, ca manager,
Am pus un autopsier.
Băiat bun Laurean,
Mai făcea şi el un ban.
Dar mi-a dat în ochi cu praf
Cum că angiografu-i jaf .
Ascultaţi cu toţi la mine:
Naşpa-i facerea de bine!”.

Pentru a se putea proteja de ziaristele care fac campanii de presă, doctorul Carp a primit o cutie de prezervative. „Vedeţi că-s second hand şi dacă, îi chemăm pe cei de la CNCAN, precis că-s şi radioactive”, a fost avertizat. Iar doctorul a şi identificat câte o redacţie pentru fiecare prezervativ. Lui Bihorel nu e clar ce marcă i se potriveşte mai bine: „The little Devil” sau „Mister Hard”.

Adrian Domocoş
Premiul „Sunt un liberal sadea, / Abonat la DNA”

Primarul municipiului Beiuş, Adrian Domocoş, e o comoară la casa omului. Poate de aceea DNA-ul vrea s-o şi îngroape aşa de adânc. Că e vorba de afaceri de alcov sau doar de poveşti încurcate cu firme şi decontări suspecte, domnul primar ţine trează atenţia bihorenilor.

Alături de domnia sa, oameni de la toate partidele au muncit cot la cot pentru a intra în atenţia procurorilor, pentru că în politică chiar şi reclama negativă e bună, numai să vorbească lumea de tine.

„Vina mea-i că-s beiuşean,
Nu mă place Cipri Man.
Merg la DNA, se ştie,
Mai des ca la Primărie,
Nici acuma n-am aflat
Cum şi ce-am delapidat.
Iar de mă vor aresta,
Mă răzbun şi eu. O ba?”.

Primarul Domocoş a primit, în lipsă, o poză a şefului DNA Oradea, înrămată, cu urarea „La mulţi ani! La mulţi ani cu executare!”.

Ioan Mang
Premiul „E de-a dreptul de poveste / Strategia care este”

Domnul vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, Ioan Mang, este bunic. Să-i trăiască nepoţii! Aşa că la viaţa lui a spus şi a citit o grămadă de poveşti. Dar parcă niciuna nu-i mai nemuritoare ca Strategia de dezvoltare a judeţului Bihor, elaborată de SC Romactiv SRL pentru un fleac de 90.000 de euro, firmă unde a prestat şi consilierul preşedintelui Cornel Popa, onorabilul Horia Carţiş.

„Scrie clar în strategie
C-om avea bani în prostie.
Euro, un miliard jumate,
Poţi să-ţi tragi de-acolo parte.
Însă eu vă dau o veste:
Strategia-i o poveste,
Care-i plină de prostii,
Basme de-adormit copii”.

Premiul pentru şeful de partid l-a luat senatorul Florian Bodog şi a constat în strategia de dezvoltare a judeţului Bihor, în ediţie „forceps”, mai concret cartea „Poveşti nemuritoare”.

Constantin Bungău
Premiul „Sorbonica-i fericită, / Încrederea-i neţărmurită”

Rectorul Constantin Bungău a reuşit o chestie paradoxală. Cu cât sunt mai mici şansele ca dascălii să-şi primească salariile, cu atât a crescut gradul de încredere în instituţie. ARACIS-ul a constatat că Sorbonica merită grad de încredere neţărmurită, dar din păcate fondurile de la Bucureşti nu se mai dau în funcţie de acest calificativ. Cum ar spune poetul: „Un om din Tecuci avea un motor, da’ nu i-a folosit la nimic”.

„Dragi colegi, iubiţi confraţi,
Tot mai prost remuneraţi,
Vă spun, nu-i lucru de şagă,
Veţi trăi numai din şpagă!
Veţi rămâne doar jumate,
Pe motiv de plagiate.
Apoi înc-un sfert dispare,
Numai prin pensionare”.

Premiul nu putea fi decât un obiect inutil, la fel ca şi coeficientul de încredere nelimitată. Şi anume o piesă veche şi inutilizabilă luată de la un service: un capac de pompă de apă. Rectorul nu s-a supărat, ba chiar s-a grăbit să ia capacul ca să-l introducă pe inventarul Universităţii. Şi n-a mai putut să spună decât că speră că, până la următoarea ediţie a Galei, universitarii să facă mai puţine prostioare…

Ovidiu Mureşan
Premiul „Aia nu-i inaugurare / Fără foarfecă-n dotare”

Domnul viceprimar Ovidiu Mureşan este Speedy Gonzales al Primăriei. Taie panglici, depune jerbe, inaugurează monumente, binecuvintează concursuri de miss, comemorează eroi, sfinţeşte locuri de joacă pentru copii. La dexteritatea pe care a câştigat-o în timp, poate deja tăia panglicile pe lungime.

„Fără mine nu-i inaugurare,
Fără mine slujba n-are rost,
Sub privirea mea mângâietoare
Poate pune jerbe orice prost.
Însă a venit şi concurenţa,
Tot mai agresivă an de an,
Vrea să îmi conteste competenţa
Omologul meu, Mircea Mălan”.

Viceprimarul PSD a primit cadou un tricou XXXL, inscripţionat cu anul naşterii, 1969, în loc de an fiind trecut „kilograme”. Rezistând cu greu asaltului, Ovidiu Mureşan a replicat cu un contra-cadou constând într-o trusă de acuarele, plus „împunsătura” că BIHOREANUL ar trebui să descopere şi alte culori în care să scrie, în afară de galbenul liberal.

Alin Peti
Premiul „La ARR poţi lucra / Mandatat de DNA”

Peti Alin a condus, fix până în ajunul Galei, Autoritatea Rutieră Română, filiala Bihor. Cum şapte dintre angajaţi erau trimişi în judecată de DNA, a crezut că treaba asta face parte din fişa postului. Prin urmare, a luat măsuri drastice şi l-a dat afară pe fostul şef al instituţiei, pe motiv că nu avea dosar penal şi, deci, era o pată pe obrazul colectivului.

„La servici toţi sunt valabili,
Băieţi buni, puşcăriabili,
Iară cei neanchetaţi
Au fost iute lichidaţi.
Nu ştiu cât o mai pot duce
Ziua cruce, noaptea cruce,
Însă am o uşurare:
Toţi colegii-s de onoare”.

Premiul, o praştie şi nişte chiftele „a la Prison”, l-a ridicat procurorul Cristian Ardelean, de la Parchetul Bihor. Care a şi interpretat că premiul nu este decât un imbold să nu mai plece din birou şi să continue anchetele…

Stănel Necula
Premiul „Nu mă mai priviţi cu ură / De nu mai aveţi căldură”

Stănel Necula este administratorul special al CET-ului, omul venit să taie de la ţeavă atât schema de personal, cât şi reţeaua de distribuţie. În mai puţin de trei luni a reuşit să aducă CET-ul pe plus, în sensul că agentul termic are deja plus 4 grade, dar numai dacă afară sunt 15 grade. Un lucru e sigur: cu domnul Necula nu se ştie dacă vom avea vreodată centrală pe gaz, dar e cert că nu vom mai avea una pe cărbune.

„Am nevoie de-o minune:
Din pământ să fac cărbune
Şi printr-o conductă spartă
Să duc tone de-apă fiartă.
Fac schimbare de macaz
Şi vă trec pe toţi pe gaz,
Mult mai ieftin şi-n prostie,
Provenind de la iahnie”.

Brăileanul a primit cadou o pungă cu fasole, „că la vară vrea să ne treacă pe gaz şi nu ştim dacă are materie primă”, şi a rămas fără replică.

Adrian Dume
Premiul „Eu nimic nu am furat / Ordine-am executat”

Adrian Dume, fost lider la tineretul liberal, a prestat la Centrul de Conservare a Tradiţiilor până la arestare. S-a apucat de furat alături de banda lui, mai exact de numita Banda Anca. Reţeta furtişagului era simplă. Dădea banii pe la primării pentru nişte manifestări care se făceau numai pe hârtie, după care întocmea din birou acte justificative şi deconturi. În loc să facă invers: întâi să întocmească actele, să împartă banii şi apoi să nu facă manifestările.

„Aşa-i când nimic nu ştii
Şi o iei prin bălării…
Şefii-ţi zic unde dai banii,
Tu faci pârnaie cu anii.
Însă, jur, pentru partid
Aş fura la infinit!
La noi, orice condamnare
E un lucru de onoare”.

Bihorel i-a trimis lui Adrian Dume, prin liberalul Florin Birta, lecitină, ca să-şi aducă aminte cine i-a dat ordin să dea banii la clienţii politici şi ochelari de soare care să-i protejeze vederea când i se bagă lampa-n ochi la anchete.

Liviu Popa
Premiul „Cei ce mă vor la pământ / M-au lăsat fără adjunct”

Domnul chestor Liviu Popa, şeful Inspectoratului Judeţean de Poliţie, este tobă de carte, spre deosebire de şeful lui de la Bucureşti, care e numai Tobă. Faţă de anul trecut au venit mai puţini poliţişti la petrecerea noastră, pentru câ între timp oamenii au devenit mai reţinuţi. Şi asta din cauza DGA-ului şi a DNA-ului. Se vede treaba că tot mai mulţi poliţişti reuşesc să se infiltreze în mediul interlop… şi să şi stea acolo până la arestare. Dar domnul chestor merge înainte, chiar de-ar fi să rămână singur în Inspectorat, la etajul I, iar cei cu bube în curte, la subsol.

„Am avut un şef de post,
A căzut bietul de prost,
Sava de la armament
S-a-ncurcat şi el urgent,
Botto şi cu Loredana
Au întregit panorama,
Brândaş hoţii proteja,
Numai asta mai lipsea!”.

Chestorul Popa a primit drept premiu două tobe. Una de porc şi una de percuţie, de jucărie. „Din când în când mai daţi în tobă? Sau poate vreţi să o mâncaţi?”, l-a întrebat Mircea Chirilă. Şeful Poliţiei şi-a amintit că n-a scăpat nepremiat aproape la fiecare Gală, inclusiv cu un pulan, dar a dovedit, prin atitudine, că ştie să abordeze cu umor şi situaţii sensibile.

Ciprian Man
Premiul „Uite-acuş, uite-acuş / Bag la ocnă-ntreg Beiuş”

Noul şef al DNA Oradea, procurorul Ciprian Man, a reuşit în anul care a trecut să aresteze infractori mai repede decât am putut noi scrie despre asta. Zonele predilecte de acţiune ale DNA-ului sunt Poliţia Bihor şi oraşul Beiuş. Mai nou, subalternii domnului Man, în elanul lor profesional, au fost gata să aresteze şi folclorul românesc, acuzând o avocată ce asculta piesa „Roata morii se-nvârteşte” de presiuni asupra martorilor.

„În Beiuş eu fac furori,
Leg ciopor de infractori.
Da-n poliţie ştiaţi
Că mai sunt doi nelegaţi?
Sava, meşter în postare,
Cu cătuşe-i la plimbare.
Iar dacă mă enervez,
Şi-avocaţii-i lichidez”.

Premiul a constat într-o diplomă de „cetăţean de onoare al Beiuşului”, pentru meritele în decimarea angajaţilor Primăriei, semnată de primarul Adrian Domocoş, viceprimarul Viorel Iuhas, ex-primarul Silviu Odobasian şi portarul Gheorghe Oba. Diploma a fost ridicată de procurorul Tiberiu Sigheartău, de la Parchetul Curţii de Apel, care în semn de mulţumire i-a scris un catren lui Bihorel: „Închinăm paharul / Pentru Bihorel, / Nu e nici Cotnarul / Mai frumos ca el”. Mulţumim!

Valeriu Boeriu şi Cristian Bodea
Premiul „Ce vă minunaţi pe noi? / Aşa umblăm, câte doi”

A trebuit să treacă un an ca să-şi dea seama şi Victor Ponta că aceşti Lolek şi Bolek ai liberalismului bihorean, aceşti Bad Dog şi Bad Doc, sunt de fapt două persoane distincte şi nu fraţi gemeni. Cei doi senatori s-au remarcat prin criticile adresate nu doar partidelor adverse, ci şi prin cele îndreptate spre propriul partid. Aşa că nu-i de mirare că celor doi senatori li s-a astupat în mod repetat şi democratic gura. Ultima lor ieşire  a coincis cu ieşirea liberalilor  de la guvernare, ceea ce acum le conferă un invidiat statut de înţelepţi ai organizaţiei de bază, fiind trecuţi definit la categoria: „Spusu-v-am noi!?”

„Unde-i unu, nu-i putere
La critici şi-mproşcat fiere,
Unde-s doi, puterea creşte,
Tot patidul se cruceşte,
Ponta rău se enervează,
Chiţoiul şi el cedează,
Crin ne bagă pumnu-n gură,
Dar pe noi ne doare… capul”.

Bodea a primit cadou o botniţă, mai ales că se declară bad dog, iar doctorul Boeriu un leucoplast, să-şi pună peste gura prea slobodă. Jumătatea prezentă, Cristian Bodea, i-a oferit lui Bihorel cadou un ciolan veritabil (pe care gazda Mircea Chirilă l-a îndemnat să-l ascundă repede, că vor sări politicienii pe el) dar şi un ciolănel minuscul, cu o fundiţă roşie PSD, despre care a spus că ilustrează cât de mare va fi creşterea economică în următorul an…

Tokes Laszlo
Premiul „Nu bine m-am despărţit, / Că iar tată am devenit”

Preasfinţitul ex-episcop reformat nu iese din cuvântul lui Dumnezeu. A spus Dumnezeu să ne iubim aproapele? Domnul Tokes s-a conformat! A iubit cam tot ce a avut prin preajmă, mai puţin pe soţie, motiv pentru care aceasta a şi cerut divorţul. A renunţat la funcţia de episcop când a văzut că, la ce avere are, Împărăţia Cerurilor îi este interzisă. Acum, după trei copii din prima căsnicie, mai are doi, ai noii soţii, o jună cu câteva sute de ani mai tânără. Când alţii de vârsta lui se pregătesc gospodăreşte de andropauză, domnul Tokes a devenit din nou tătic. Este cel mai frumos lucru ce i s-a întâmplat, alături de retragerea ordinului Steaua României.

„Duc o viaţă regulată,
De-aia am ajuns iar tată.
I-am spus: fata mea, te rişti?
Te umplu de extremişti.
Acum lupt cu mult folos
Pentru scump Ardealul nost’.
În fond la ce-mi trebe mie
Tocmai Steaua României?”

Premiile le-a ridicat preşedintele PPMT Bihor, Csomortanyi Istvan, şi au constat într-o mulţime de obiecte promoţionale ale echipei Steaua. Ca lui Tokes să nu-i lipsească atât de mult steaua…

Ovidiu Laurean Pop
Premiul „Am făcut şi eu un ban / Cu cei de la Pelican”

Fostul manager de la spitalul Municipal, Ovidiu Laurean Pop, a fost acuzat că în vreme ce era şef la Municipal presta şi la spitalul Pelican, de unde lua bani frumoşi. Asta, însă, nu are nicio legătură cu faptul că a donat reactivi spitalului privat sau că se folosea de salvările lor la preţuri de limuzină de nuntă. Supărat că ziariştii l-au dat în gât, s-a jurat că o să le facă figura, conform proverbului: „Răzbunarea-i arma legistului”.

„Ăsta nu este motiv
C-am dat moca reactivi
Şi-am luat grămezi de bani
De la fraţii Pelicani.
Eu pe mulţi am spintecat,
Nimeni nu mi-a reproşat,
Pacienţii mei, se ştie,
Au murit la autopsie” .

Premiul pentru Pop a fost un braţ de paie, cu argumentul că acum, dacă nu mai ia salariu de manager, ar putea să-şi completeze veniturile cu împăieri…

Călin Lucian Puia
Premiul „Şefii nu m-au sancţionat, / Căci nu-s identificat”

De când Călin Lucian Puia a fost numit şef peste Direcţia de Protecţie a Copilului, în parohia sa au avut loc agresiuni sexuale, furturi, bătăi, violuri, delapidări şi alte multe matrapazlâcuri, dar totuşi trebuie să remarcăm că, încă, în cămine şi leagăne nu s-a semnalat folosirea armelor chimice. Pentru că după ce a fost sancţionat le-a returnat şefilor decizia pe motiv că nu i-au trimis toate datele de identificare, omiţându-i un prenume, noi ne-am luat măsurile de precauţie. Prin urmare, se acordă acest premiu d-lui Călin Lucian Ioan Gheorghe Viorel Petru Pavel Alexandru Dionisie Pafnutie Ermolai Puia, născut viu din tată Gheorghe şi mamă casnică, la maternitatea de pe Calea Clujului, scor Apgar 8/9, CNP 1651203867325, carte de identitate lipsă, platfus, RH negativ, suspect fimoză.

„Recunosc, după orfani
Poţi să scoţi grămezi de bani.
Ca afacerea să crească,
Pruncii tre să se sporească.
Înţelegeţi, fraţilor,
De ce-i liber la viol?
Cum să plec? Io vă desfid,
C-am fost numit de partid”.

Premiul pentru Puia a fost ridicat de colegii liberali. Ce altceva mai potrivit decât o cagulă, ca să nu poată fi identificat?

Ilie Bolojan
Premiul „Acum am o altă viaţă, / Fără burtă şi mustaţă”

ORADEA MARE. Aşa arată placheta destinată primarului Bolojan. Denumirea de Oradea Mare a fost tradusă şi în limbile minorităţilor, în stilul lui Bihorel: Nagyon Nagyon Nagyvarad, Gross Uber Aless Werdein, respectiv Bari Mişto VaradaA slăbit şi acum are abdomenul plat, ca să nu vină şmecherii care roiesc prin Primărie să se laude că se bat cu primarul pe burtă. Domnul Bolojan şi-a tăiat mustaţa, ca să nu zică lumea că ar favoriza firmele care câştigă licitaţiile la mustaţă. În plus, umblă tuns zero, ca să nu-şi smulgă părul din cap când vede cum lucrează subalternii, de au ajuns toate lucrările să fie întârziate pe motiv de proiecte proaste.

„Mulţi slujbaşi din Primărie
Nu vor moartea lui Ilie,
Dar muncesc cu aşa spor,
Că  se ia singur la omor.
Că la ei în Primărie
De la Filip, doar se ştie,
Toată lumea-i pe felie,
Doar Ilie pe Fâşie”.

Drept premiu, Bihorel i-a conceput primarului o plachetă cu harta României, pe care oraşul apare reliefat cam cât două judeţe. Mircea Chirilă a sugerat chiar că Oradea ar putea îngloba, pe viitor, oraşe precum Cluj Napoca, Alba Iulia, ba chiar Constanţa. Premiul a fost ridicat de viceprimarul Mircea Mălan, care a dezvăluit că următorul pas de extindere al Oradiei nu este spre vest, ci spre est. Războinici, deci…


*
*