Auzind zornăitul cătuşelor din dosarul psihologei Camelia Dindelegan, universitarii orădeni şi-au dat seama că sunt cu toţii vulnerabili. Nu de alta, dar lui Dindelegan i se impută şi că a mituit profesorii din comisia de concurs veniţi de la alte universităţi, cărora le-a plătit drumul şi cazarea şi le-a făcut cadouri pixuri de marcă.
O practică pe care, recunosc cu jumătate de gură universitarii, mulţi dintre ei au aplicat-o când au concurat pentru un post. Că doar nu era să-şi cazeze profesorii care îi evaluează în cămin şi nici să-i lase să vină cu trenul, mai ales că evaluatorii nu sunt plătiţi pentru această muncă.
Drept urmare, Senatul universitar s-a grăbit să voteze, săptămâna trecută, o procedură care stabileşte că membrilor comisiilor de concurs din afara Universităţii li se decontează cazarea în hoteluri de maxim 3 stele, combustibilul consumat în drumul spre Oradea, şi vor fi remuneraţi şi pentru munca lor cu o indemnizaţie echivalentă cu 4 ore de muncă. Aşadar, din acest punct de vedere, „metoda Dindelegan” a căzut. Mai rămâne de rezolvat şi partea cu ştiinţa…
