Vechiul CET al oraşului nu este lăsat să moară în linişte. Deşi la etatea lui l-am putea vinde pe bani buni muzeului tehnicii din Londra, ne încăpăţânăm să-l mai ţinem un an în funcţie. Dar nu de voie, ci de nevoie.
Buba mare este că CET-ul poluează de mută nasul U.E., iar Primăria s-a angajat că, din 2014, pe coşul centralei va ieşi exclusiv parfum de lavandă. Norocul orădenilor e că Ponta nu a ieşit preşedinte, căci altfel se umfla rânza în colegii lui din Bihor, iar aceştia n-ar fi scăpat ocazia să-i dea peste nas lui Bolojan, precum şi orădenilor, care ar fi fost reduşi la statutul de pinguini.
Bietul CET a văzut atâtea la viaţa lui că ar lăsa cu gura căscată orice specialist străin din domeniu. Pe vremea lui Ceaşcă se ardea şi pământ, pentru că era ordin de la partid. Nu bine s-a obişnuit să consume cărbune, că alţii l-au îndopat cu porumb.
Şi pe gaz a funcţionat atunci când edilii erau stimulaţi în acest sens, că nimic nu se compară cu starea de bine pe care ţi-o dă arderea gazului. Nu deţin încă date exacte, dar cred că centrala a funcţionat şi pe vată de zahăr, zaibăr şi bogracs.
Dacă centrala pe gaz mai întârzie, n-ar fi exclus să auzim că s-a trecut pe lemne, paie sau bălegar. Măcar pentru versatilitatea de care a dat dovadă, centrala merită transformată-n monument. CET-ul ca monument tehnic, iar cei care l-au gestionat ca monument de indolenţă…
