La Swimathon merită să fii băgat la apă!

Atunci când e vorba de cauze caritabile, niciun efort nu e prea mare, chiar dacă e vorba de efort fizic.

Ideea e simplă: faci nişte echipe care se angajează să înoate pentru o cauză nobilă. Lumea se sensibilizează şi sare cu banul. Şi uite aşa mai rezolvăm câte o problemă (multe aflate de fapt în sarcina Statului, dar pe el aşa-l enervează chestiile astea)…

Am înotat alături de fetele de la secţia de înot a CSM-ului pentru amenajarea unui loc de joacă pentru „grădinari” la Liceul Greco-Catolic. E ceva ca după o săptămână în care înoţi 7-8 kilometri, să mai vii şi sâmbăta să te dai pe apă.

Eu eram acolo cu mai multe scopuri, să aduc cât mai mulţi sponsori, dar şi să distrug media de vârstă şi de viteză a echipei. Dar am făcut şi fapte bune: cum nivelul apei în bazin era cu 5 centimetri mai scăzut, intrarea mea la apă a făcut ca aceasta să se reverse peste margini.

Ca să văd cum stau lucrurile am întrebat-o pe Loredana, vicecampioană naţională, cât face pe 50 de metri în stilul craul. „Sub 30 de secunde”, mi-a răspuns. Am înghiţit în sec gândindu-mă că mie mi-ar fi greu şi pe jos să parcurg distanţa în aşa de puţin timp.

Sfaturile fetelor au fost generoase: „Te rog să înoţi craul, că e mai rapid”. Ehei, de m-ar mai ţine şi balamalele!

Până la urmă, echipa a funcţionat perfect şi în seria noastră am fost pe locul II, cu 60 de bazine în 40 de minute. Meritul a fost şi al meu, că altfel se adunau 70 de lungimi.

Copiii de la grădiniţa greco-catolică vor avea un loc de joacă, iar pentru asta vreau să le mulţumesc şi sponsorilor Simona, Eugen şi Fane.

P.S. Deja am început să mă antrenez pentru anul viitor.