În goana după orice bănuţ pe care îl are de încasat, conducerea societăţii a cerut executarea silită a unor foşti angajaţi pentru o poveste de acum 13 ani de care nu mai ştie aproape nimeni. În 2002, la închiderea CET II, muncitorii au dat în judecată centrala şi au obţinut în primă instanţă 12 salarii compensatorii, şi-au luat banii şi s-au împrăştiat care încotro.
Ulterior, la recurs, instanţa a limitat, însă, suma la 8 salarii, sentinţa rămânând definitivă şi executorie. Anii au trecut, la diferenţa de 4 salarii nemeritate s-au adunat penalităţi şi dobânzi usturătoare, iar anul acesta, când au început executările silite, majoritatea foştilor angajaţi, acum pensionari, s-au văzut în imposibilitate de a le achita.
Mai mult, în locul celor care între timp au decedat, Electrocentrale vrea să-i pună la plată pe urmaşi, după principiul biblic că pruncii pătimesc pentru păcatele părinţilor. Depinde de nivelul datoriei până la a câtea spiţă…