Bihorel

Cavalerii de Clio se uită urât la Bolojan. Printr-o lunetă.

Dacă nu ştiaţi, foştii militari au o organizaţie care se ocupă cu istoria. Iată că după ce brava armată s-a ocupat cu construirea Canalului şi cu recoltarea roadelor pământului, constatăm că se ocupa şi cu studiul istoriei. Păcat că ofiţerii nu s-au ocupat şi cu instruirea soldaţilor, poate am fi avut mai puţini morţi la Revoluţie.

Pe scurt, cavalerii se tânguie că după ce au strâns ban pentru cuie, bronz faianţă şi cofraje, după ce au cadorsit oraşul cu un Mihai Viteazu călare, acum opera lor de caritate este în pericol de a fi mutată mai la perferie.

Oamenii au dreptate, din banii lor, strânşi voluntar la ordinul comandanţilor, au dat oraşului o statuie, deşi nimeni nu le ceruse aşa ceva. Cum ar veni au trecut o bătrânică strada deşi biata de ea nu dorea acest lucru.

Cavalerii au dreptate. E statuia lor şi nicidecum a oraşului. În locul lor, ca să-l enervez pe edil, mi-aş lua opera şi aş amplasa-o în faţă la popotă. Bolojane, nu te văd bine. Te pui cu ăştia care ştiu să mânuiască perfect armele, că doar au fost instruiţi pentru aşa ceva. Aşa că aşteaptă-te să dea după tine cu cazmale şi târnăcoape, cu chipie şi porthărţi.

Exit mobile version