Am primit o scrisoare de la domnul Ioan Puiu Lascău, proaspăt dat în urmărire generală pentru executarea unei pedepse de trei ani de închisoare.
„Dragă Bihorel. Mă adresez ţie pentru că de câte ori mă gândesc la Justiţia Română mă apucă râsul. Trebuie să ştii că de vineri, când am aflat verdictul de la Înalta Curte de Castraţie şi Injustiţie, mă doare de nu mai pot. Din păcate nu pot zice exact unde mă doare, că te ştiu om cu blog serios. Cei care cred că am fugit de pedeapsă mint cu neruşinare. Frustrat pentru neprimirea României în spaţiul Schengen am decis să dau un exemplu de cum o putem face individual. Sunt bine, sănătos, şi mi-am făcut deja câţiva prieteni. Joc cruce cu Paprika şi poker cu Codruţ Marta. Oricum e mai convenabil decât să stau pe palier cu Sorin Ovidiu Vîntu, care am auzit că e cel care împarte mâncarea la gamelă. Ori, cu apucăturile lui de gestionar de pe vremea lui Ceaşcă, sigur fură la gramaj. Spune tuturor prietenilor şi cunoştinţelor mele că dacă au probleme, financiare sau sentimentale, să apeleze fără teamă la mine, că ştiu ce înseamnă să trăieşti în România”.
Hai, să trăieşti, Puiule!
