Un oficial de la Parlamentul European povestea că dacă vrea să facă linişte în grupul eurodeputaţilor români, îi leagă de mâini. Bieţii oameni sunt puşi atunci în imposibilitatea de a mai vorbi între ei, ştiut fiind că cei mai mulţi – vezi cazul EBA – au probleme nu doar cu limbile străine, ci şi cu cea maternă.
O veste care ar face să roşească orice liberal bătrân ne-a adus la cunoştinţă că doamna Lucia Varga candidează la un post de europarlamentar. Cum domnia sa stăpâneşte suficient de bine o limbă străină, mai exact limba română, alegerea mi se pare foarte inspirată.
După o carieră viguroasă şi fructuoasă în domeniul apei, bălţilor şi pădurilor, doamna deputat se poate retrage la pensia aurită de la Bruxelles.
Postul vine ca o compensaţie deoarece nu a putut să-şi pună în aplicare proiectele de la minister pe motiv de ieşire la de la guvernare. În plus, plecarea la Bruxelles o fereşte de întâlniri neplăcute cu orădenii care-i arată obrazul când se plimbă pe malul spart al Crişului Repede.
Pentru ca Lucica să-şi perfecţioneze „romgleza” în Belgia trebuie să ajungă pe un loc eligbil. Aici însă treaba se complică, pentru că bihorenii, oricât ar fi ei de liberali în cuget şi-n simţiri, nu iartă şi nici nu uită.
