Interviu cu rectorul Barney, la propriul domiciliu

Orice asemănare cu realitatea nu e doar întâmplătoare, ci și scandaloasă.

Bihorel: Cum e să fii în arest la domiciliu?

Barney: Depinde la domiciliul cui te afli în stare de arest. Dacă eram la Videanu acasă încă nu apucam să cunosc toate încăperile.

Bihorel: Ce faceți toată ziua?

Barney: Compun cântece pionierești. Cel mai proaspăt sună așa: „Am cravata mea, sunt reținut / Să-mi bag picioru-n ea, că-s reținut / Vreau să fiu mai bun, nu-mi trebe nici parfum și nici butoni de aur, că-s reținut. Reținut!”

Bihorel: Credeți că în toată povestea e mâna brancardierului Targhet?

Barney: Cred că numai mâna, că mintea nu-l duce la așa ceva. N-ai văzut că a ajuns profesor prin fals? De la o vreme văd că e cam reținut, dar spre deosebire de mine, nu va fi reținut la domiciliu.

Bihorel: Despre șeful Senatului ce puteți zice?

Barney: Ehei, de mă voi întoarce eu, pe mulți am să popesc. Oricum dacă-l prind am să-l rad, chit că nu prea am ce.

Bihorel: Ce părere aveți despre absolvenţii care vin la Universitatea din Oradea?

Barney: Eu vreau să-i felicit că au avut acest curaj și să-i asigur că nu le vom face niciun rău, chit că noi, dascălii, suntem în superioritate numerică.

Bihorel: Dacă vă veţi întoarce, pe ce funcție veți activa?

Barney: Normal, pe cea de rector. Prima măsură pe care o voi lua va fi interzicerea portului de cravate și butoane, precum și aceea de a se utiliza parfumuri. Hai, Gaudeamus!


*
*